Pentru unii este inca Micul Paris, pentru altii este capitala tarii sau doar un oras ca oricare altul. Totusi, m-am surprins intrebandu-ma de nenumarate ori ce inseamna Bucurestiul pentru mine, un copil cu ochii larg deschisi cautand sa surprinda o farama de ceva in fiecare lucru.
Demn de notat inainte de a detalia subiectul este ca nici pana acum nu am reusit sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca la aceasta intrebare.
La nivel superficial as putea spune ca este casa mea, locul prin care pasii mei isi pierd urma in fiecare zi.
Si totusi, poti numi casa un loc pe care inca nu il cunosti in totalitate, in care de cele mai multe ori te simti mic, pierdut si singur...in care te temi si de umbra ta o data ce ceasul a batut ora noua seara?
Uneori, in zilele ploioase in timp ce ma indrept cu autobuzul spre liceu, simt ca trec printr-un loc ce ascunde intreg farmecul si misterul sau de ochii unui strain nepriceput. Alteori...alteori simt nimic si asta ma surprinde cel mai tare.
Poate intr-o zi, cand voi cunoste suficient de bine multitudinea de sentimente prezenta in lume, voi reusi sa gasesc un raspuns si acestei intrebari, pana atunci insa mai e mult timp ce trebuie sa treaca.
Din fata monitorului si a tastelor,
RE.A
