luni, 10 decembrie 2012
The shape of things
Uite ca incet, incet de tot, orele de scoala au ajuns la final. Inghetata bocna si cu caciula trasa bine peste urechi am trecut in graba pe la Universitate, apoi, dupa ce am indurat gerul infiorator pentru inca vreo zece/cincisprezece, am ajuns si eu , in sfarsit, la Teatrul de Comedie.
In mod cu totul si cu totul surprinzator am reusit sa ajung chiar inainte de deschiderea galelor proiectului "5 teatre 5 licee". Dupa ce am avut si eu o mica conversatie cu una dintre membrele echipei de teatru a Colegiului National Mihai Viteazu, m-am facut confortabila in locul ce mi-a fost destinat si...spectacolul a inceput.
Primele doua trupe care si-au prezentat piesele au fost cele ale Colegiilor Nationale Sfantul Sava si Gheorghe Lazar, ambele lasand o impresie profunda asupra publicului din ce in ce mai emotionat si nelinistit.
O liniste apasatoare, ce prevestea, dupa parerea mea, un spectacol cel putin captivant, s-a lasat peste parintii, elevii si profesorii prezenti in sala atunci cand prezentatoare a anuntat ca " Trupa Colegiului National Spiru Haret va interpreta piesa <<The shape of things>>". Imediat dupa acest anunt insa, un ropot de aplauze a inundat sala, strigate de "Spiru!Spiru!" armonizand-se cu acesta. Apoi, linistea s-a instalat din nou...nu pentru mult timp insa, aceata fiind intrerupta de rasete, aplauze razlete si comentarii incurajatoare adresate echipei de catre spiristii entuziasmati.
Am fost atat de captivata de intreaga atmosfera incat, atunci cand spectacolul a ajuns la final, sala fiind din nou inundata de aplauze, pur si simplu nu am putut accepta faptul ca piesa a luat sfarsit.
In mod clar, acesta a fost un eveniment care nu trebuia ratat! Sper doar sa pot face rost cat de curand de poze cu actorii si performanta lor.
Felicitari CNSH,
RE.A
duminică, 9 decembrie 2012
Incursiune in vara care a trecut
Probabil ca acest gen de titlu necesita o postare plina de amintiri mai dulci ca ciocolata, mai ales acum cand zapada a inceput sa bantuie, in sfarsit, si Bucurestiul. Totusi, nu am nici cea mai mica intentie sa scriu o chestie plina de dulcegarii ... imi pare sincer rau.
Ajungand si la subiectul problemei:
Recent ( in urma cu cateva ore) am dat de blogul lui Alex Badea, mai exact de niste postari legate de K-Wave ( in special). Prin luna Domnului iunie sau iulie ( cand prima dintre ele a fost creata) acestea au adus un intreg razboi pe capul inocent al micului blogger care a cutezat sa foloseasca satira la adresa fanilor k-pop si, mai mult decat atat, a comis abominabila fapta de a lua in deradere numele lui Kim Hyun Joong si a lui Lee Min Ho ( acesta este momentul in care aruncati cu pietre in el asa cum au facut majoritatea celor care i-au comentat postarea)
Analizand lucrurile la rece pot spune ca, in mare parte, bietul om avea dreptate: si eu, fana k pop cu acte in regula, devin enervata la un moment dat de multimea "personajelor' care dau up-load la aproximativ un milion de poze zilnic in care isi micsoreaza ochii, isi scriu chestii pe fata si multe altele.
Totusi, ca sa fim acum sinceri, nu fac si fani lui Justin Bieber la fel? De fapt, de ce sa ne legam de pop-star-ul american cand autohtonii nostri LaLa Band au si ei astfel de fani ( imitatori patetici, dupa parerea mea) cu care sa se mandreasca?
Revenind acum la Alex si la postarea lui: a avut el problemele lui cu exprimarea si a dat-o putin si in rasism....dar oare merita bietul om sa fie crucificat din iunie/iulie si pana acum pentru ca a indraznit sa isi expuna parerea ( buna/rea/gresita/corecta) fata de un trend? Dupa parerea mea nu, mai ales cand o intreaga generatie "urla" si "ridica in slavi" libertatea expresiei sub orice forma ( oricat de dura si suparatoare ar fi ea)
In incheiere va las link-urile catre postarile lui, cine stie poate va inspira:
http://www.alt-om.com/nu-mai-pot-cu-trendul-asiatic-serialele-coreene-si-modele-ca-kim-hyun-joong-sau-lee-min-ho/#comment-23487
http://alt-om.com/masura-justa-a-lui-aristotel-cu-dedicatie-pentru-fanii-k-wave/
Cu ochi mari ca de catelus isi la revedere RE.A
Ajungand si la subiectul problemei:
Recent ( in urma cu cateva ore) am dat de blogul lui Alex Badea, mai exact de niste postari legate de K-Wave ( in special). Prin luna Domnului iunie sau iulie ( cand prima dintre ele a fost creata) acestea au adus un intreg razboi pe capul inocent al micului blogger care a cutezat sa foloseasca satira la adresa fanilor k-pop si, mai mult decat atat, a comis abominabila fapta de a lua in deradere numele lui Kim Hyun Joong si a lui Lee Min Ho ( acesta este momentul in care aruncati cu pietre in el asa cum au facut majoritatea celor care i-au comentat postarea)
Analizand lucrurile la rece pot spune ca, in mare parte, bietul om avea dreptate: si eu, fana k pop cu acte in regula, devin enervata la un moment dat de multimea "personajelor' care dau up-load la aproximativ un milion de poze zilnic in care isi micsoreaza ochii, isi scriu chestii pe fata si multe altele.
Totusi, ca sa fim acum sinceri, nu fac si fani lui Justin Bieber la fel? De fapt, de ce sa ne legam de pop-star-ul american cand autohtonii nostri LaLa Band au si ei astfel de fani ( imitatori patetici, dupa parerea mea) cu care sa se mandreasca?
Revenind acum la Alex si la postarea lui: a avut el problemele lui cu exprimarea si a dat-o putin si in rasism....dar oare merita bietul om sa fie crucificat din iunie/iulie si pana acum pentru ca a indraznit sa isi expuna parerea ( buna/rea/gresita/corecta) fata de un trend? Dupa parerea mea nu, mai ales cand o intreaga generatie "urla" si "ridica in slavi" libertatea expresiei sub orice forma ( oricat de dura si suparatoare ar fi ea)
In incheiere va las link-urile catre postarile lui, cine stie poate va inspira:
http://www.alt-om.com/nu-mai-pot-cu-trendul-asiatic-serialele-coreene-si-modele-ca-kim-hyun-joong-sau-lee-min-ho/#comment-23487
http://alt-om.com/masura-justa-a-lui-aristotel-cu-dedicatie-pentru-fanii-k-wave/
Cu ochi mari ca de catelus isi la revedere RE.A
Nijikon 2012
Timpul a trecut, dar amintirile vor ramane pentru totdeauna.
Inca mai tin lipit pliantul informativ de la Niji cu oita lui atomica in versiune 2.0. De ce? Pentru ca, desi timpul petrecut la acest eveniment a fost incredibil de scurt ( de ordinul jumatatilor de ora =)), a reprezentat, pentru mine, o incursiune inapoi in timpurile in care asteptam cu nerabdare sa se faca ora sapte ca pe Jetix sa inceapa un episod din Naruto ( cu tot cu dublarea care lasa de dorit).
Am intanit oameni pe care nu ii mai vazusem de mult timp, am ras, am plans, am facut poze peretilor si toate astea in timp ce rememoram fiecare anime vazut, fiecare manga citita, fiecare postare creata din plictiseala pe cate un forum.
Mai mult ca sigur aacesta a fost ultimul an de " participare " insa sunt bucuroasa ca pot incheia acest capitol cu zambetul be buze.
Inca mai tin lipit pliantul informativ de la Niji cu oita lui atomica in versiune 2.0. De ce? Pentru ca, desi timpul petrecut la acest eveniment a fost incredibil de scurt ( de ordinul jumatatilor de ora =)), a reprezentat, pentru mine, o incursiune inapoi in timpurile in care asteptam cu nerabdare sa se faca ora sapte ca pe Jetix sa inceapa un episod din Naruto ( cu tot cu dublarea care lasa de dorit).
Am intanit oameni pe care nu ii mai vazusem de mult timp, am ras, am plans, am facut poze peretilor si toate astea in timp ce rememoram fiecare anime vazut, fiecare manga citita, fiecare postare creata din plictiseala pe cate un forum.
Mai mult ca sigur aacesta a fost ultimul an de " participare " insa sunt bucuroasa ca pot incheia acest capitol cu zambetul be buze.
Doar ganduri bune,
RE.A
miercuri, 27 iunie 2012
La pas prin Bucurestiul de azi
Pentru unii este inca Micul Paris, pentru altii este capitala tarii sau doar un oras ca oricare altul. Totusi, m-am surprins intrebandu-ma de nenumarate ori ce inseamna Bucurestiul pentru mine, un copil cu ochii larg deschisi cautand sa surprinda o farama de ceva in fiecare lucru.
Demn de notat inainte de a detalia subiectul este ca nici pana acum nu am reusit sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca la aceasta intrebare.
La nivel superficial as putea spune ca este casa mea, locul prin care pasii mei isi pierd urma in fiecare zi.
Si totusi, poti numi casa un loc pe care inca nu il cunosti in totalitate, in care de cele mai multe ori te simti mic, pierdut si singur...in care te temi si de umbra ta o data ce ceasul a batut ora noua seara?
Uneori, in zilele ploioase in timp ce ma indrept cu autobuzul spre liceu, simt ca trec printr-un loc ce ascunde intreg farmecul si misterul sau de ochii unui strain nepriceput. Alteori...alteori simt nimic si asta ma surprinde cel mai tare.
Poate intr-o zi, cand voi cunoste suficient de bine multitudinea de sentimente prezenta in lume, voi reusi sa gasesc un raspuns si acestei intrebari, pana atunci insa mai e mult timp ce trebuie sa treaca.
Din fata monitorului si a tastelor,
RE.A
Demn de notat inainte de a detalia subiectul este ca nici pana acum nu am reusit sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca la aceasta intrebare.
La nivel superficial as putea spune ca este casa mea, locul prin care pasii mei isi pierd urma in fiecare zi.
Si totusi, poti numi casa un loc pe care inca nu il cunosti in totalitate, in care de cele mai multe ori te simti mic, pierdut si singur...in care te temi si de umbra ta o data ce ceasul a batut ora noua seara?
Uneori, in zilele ploioase in timp ce ma indrept cu autobuzul spre liceu, simt ca trec printr-un loc ce ascunde intreg farmecul si misterul sau de ochii unui strain nepriceput. Alteori...alteori simt nimic si asta ma surprinde cel mai tare.
Poate intr-o zi, cand voi cunoste suficient de bine multitudinea de sentimente prezenta in lume, voi reusi sa gasesc un raspuns si acestei intrebari, pana atunci insa mai e mult timp ce trebuie sa treaca.
Din fata monitorului si a tastelor,
RE.A
Abonați-vă la:
Postări (Atom)